Carte de târg

 

 

Mangalia e oarecum la fel. Adică seamănă cu ce mi-aduc eu aminte de-acum vreo treizeci de ani. Probabil că pe vremea aia parcările erau mai goale. Stau un pic la pândă şi am noroc. Pleacă unul şi eliberează un loc. Parchez şi cobor. Pun alarma. Îl întreb pe Gheorghe Todor dacă e convins că ăsta-i hotelul. Mă aşteptam la un monstru antediluvian de zece etaje şi recondiţionat pe ici pe colo. Ăsta-i aproape un motel. Totul e paşnic şi peste tot e numai verdeaţă. Mă gândesc că probabil aici e cazat şi Cărtărescu şi că n-au vrut să-l dezamăgească. Todor zice că să bem o cafea. Imediat. Numai că eu nu beau cafea. Poate-un suc de portocale. Ok.

Merg spre cameră să-mi las bagajul şi mă gândesc cine-o mai fi şi aburitul ăsta trezit din somn. Nici măcar n-a fost în stare să-mi explice prin telefon cum s-ajung la hotel. Mă rog. Om vedea.

Peste câteva ore stau de vorbă cu nişte oameni curioşi să-l vadă pe Mircea Cărtărescu. Nişte oameni probabil nelămuriţi în privinţa mea. Un actor care se-apucă să scrie. Ce ciudăţenie o mai fi şi asta. Cărtărescu le vorbeşte despre cartea mea. Eu încă nu realizez importanţa momentului şi faptul că girul lui Cărtărescu nu e un lucru de care mă lovesc în fiecare zi. Încerc să mă uit la oamenii care mă privesc şi reuşesc doar din când în când. Gheorghe Todor ia microfonul şi spune câteva chestii ca să nu lâncezească atmosfera. Nu mă uit la el dar îl simt cu coada ochiului. E un om solid şi puternic dar degajă o timiditate inexplicabilă.

Mai târziu ajungem la un restaurant în faţa căruia stă un pirat de ipsos. Toată lumea se pozează cu piratul. Stăm la masă şi uit de toate problemele pentru o oră. Stau de vorbă cu Cărtărescu şi mă bucur că pot să fac asta. Descopăr lucruri la care eu ţin şi care-i plac şi lui. Gheorghe Todor spune un banc. Apoi şi Cărtărescu. Încerc şi eu. Merge. Greu. Dar merge. Todor mai spune un banc şi poanta mă surprinde cu paharul la gură. Dacă nu eram atent îi împroşcam pe toţi cu apă.

Trec două zile şi descopăr că mi-e bine cu oamenii ăştia. Închiriez două biciclete şi mă plimb cu iubita mea prin Mangalia. Ajung în Neptun. Mâncăm la un restaurant de pe plajă. Apoi pedalez din nou şi brusc îmi dau seama că n-am mai mers cu bicicleta de ani de zile şi că n-am cum să fac asta în Bucureşti. În ultima seară mergem în Vamă şi constat că mi-e greu să mă despart de oamenii pe care i-am cunoscut în ultimele zile şi că o să-mi fie dor de ei. Îmbrăţişarea lui Todor are ceva din nesiguranţa unui urs blând. Ceva aproape patern.

A doua zi dimineaţă mă urc în maşină şi mă târăsc ca melcul vreo două ore ca să ies din Constanţa. Când intru pe autostradă accelerez la 130 la oră şi încep să mă gândesc la ce am de rezolvat din clipa în care voi intra în Bucureşti. Stau cu piciorul înfipt în acceleraţie. Îmi vine în minte o imagine. Probabil că exact în clipa asta Gheorghe Todor stă pe o terasă din Mangalia. Bea o cafea şi se gândeşte că la anul n-o să mai organizeze nici un târg de carte. Încetinesc şi opresc maşina într-un refugiu. Fac pipi şi-mi dezmorţesc piciorul drept. Gheorghe Todor soarbe din cafea şi-şi aprinde o ţigară. Mă plimb un minut. Flexez piciorul. Mă urc înapoi în maşină şi-mi pun centura de siguranţă. Gheorghe Todor stinge ţigara în scrumieră şi pleacă. Eu accelerez uşor şi dispar pe şosea.

 

 

(publicată în revista Carte la nisip. August 2009.)

 

 

7 comentarii la “Carte de târg

  1. EMOTII DE TOAMNA spune:

    Tocmai m-am intors de la Oradea. Cum nu poposesc mult, ma gandesc sa fac o incursiune rapida prin pravaliile de pe Bulevardul Ferdinand. Un fel de Lipscani de-ai Bucurestilor…Imi place Casa Naturii, unde se comercializeaza sare neagra din India! Sarea neagra este roz, tot asa cum cutia neagra a avionului este portocalie. In mare graba trec pe langa statuia avocatului unionist Lazar si intru in Libraria Humanitas. Carti pe aleselea. Mii de volume supraetajate. Ma intreb daca are Piersic. Dupa vreo douazeci de minute ajung la ultimul raft, flancat de un perete. Vreo trei”Romantici porno”stau langa tot atatea”Opere cumplite”. Hmm… In sinea mea incerc o stare de bine:tocmai m-am intalnit cu Piersic intr-un bazar de carti! Deja ma simt ca acasa…

  2. Un culegator de ganduri, semanate printre randuri spune:

    Gandul este asemenea unui fluture. Cand il ajunge din urma pe Piersic i se-aseaza in plete. El stie cum stau lucrurile si-atunci isi scurteaza parul cand vrea sa se tie la oarece distanta de gandurile altora.Dupa ce s-a asezat fluturele, gandul lui Todor se aude in urechea Piersicului, care concomitent si spontan il si vede pe ganditorul bautor de cafea cand isi aprinde tigara.E scris bine, ca si cum interferenta planurilor ar fi imaginara.Stiu ce gandesti.Stiu ce gandesti.Stiu ce gandesti.

  3. gabriela spune:

    ai trait in mangalia?

  4. VERBINESCU spune:

    M-am apropiat de Piersic Jr. in calitatea mea de cititor si, observandu-l atent, am fost surprinsa de rigurozitatea cu care isi asterne ideile pe hartie, de foarte buna cunoastere a particularitatilor limbajului specific diferitelor categorii regionale, profesionale, culturale, si, nu in ultimul rand, de punerea in discutie a unor teme de actualitate, din imediata noastra vecinatate, demna de a fi plansa”cu lacrimile de sange”mioritice.Citindu-l, pare ca de dincolo de randuri simt organic forta realismului dur al lui Ion Barbu, staruinta analitico-psihologica a Hortensiei Papadat-Bengescu si scrupulozitatea si energia debordanta a lui George Pruteanu in turnarea limbii romane in forme cu fond.
    In”Unica”din noiembrie participa la concursul international de citit carti”CONTRACRONOMETRU”!Sfatuim corectorul revistei sa consulte mai des DOOM reactualizat, intrucat in aceeasi publicatie am dat si peste”contra cronometru” in cuprisul altor articole si nu am dori sa ajungem sa scriem la un moment dat despre”CONTRA DICTII”!Din nefericire, limba romana este supusa unui proces de uzura, lent si sigur, fixat in publicistica epocii.
    Cu Piersic Jr. ajungem sa ne reintoarcem la dictionare si, de aici, la spiritul limbii romane. HAI ACASA!

  5. Camelia spune:

    Povestirea ta, ca o expunere, nu ca o descriere, face totul ca act, cu verbul având întâietate.
    Te ascultă cuvintele, aşa’i? atunci când le suceşti aidoma unui caleidoscop pe care îl are la îndemână o stare de-a ta, o întâmplare a aflării…asta din ceea ce am mai citit din tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s