Mână de fier.

 

 

Glossy. (Adjectiv. Conform dicționarului englez-român, are multe înțelesuri și trimiteri.) Lucios. Lucitor. Strălucitor. Sclipitor. Lustruit. Mătăsos. Blând. Dulce. Mieros. Insinuant. Uleios. Unsuros. Fals. 

 

Sună telefonul. Mă ridic din pat și răspund. Alo. Salut. Raluca Hagiu la telefon. Nu știu cine e Raluca Hagiu. Așa că-i explic Ralucăi Hagiu că nu prea știu cine e. Sunt redactor-șef la Unica. Scrii tu un material pentru noi, o dată pe lună. Îi cer scuze Ralucăi Hagiu că-s zăpăcit și că n-am memoria numelor. Îi spun că mi s-a mai întâmplat. (E adevărat.) O întreb cu ce pot s-o ajut. Băi. Uite cum stă treaba. Tu ai publicat la noi câteva povestiri de-astea de-ale tale. Povești. Articole. Mă rog, cum vrei tu să le zici. Uite care-i chestia. Am primit niște mailuri de la cititori. Majoritatea spun că nu le place cum scrii. Că nu scrii ca toți oamenii, înțelegi? Îi spun Ralucăi Hagiu că înțeleg. Cred că ea așteaptă să mai spun ceva, dar eu tac și aștept să spună ea ceva. Uite, am sub ochii mei un mail de la o femeie care spune așa. Omul ăsta se bagă singur în poveștile lui, într-una e nesimțit, într-alta e umil și caută de lucru, și tot așa. N-are altă treabă? Nu poate să scrie despre ce ne interesează pe noi? Dacă nu știe să prezinte un ruj sau o cremă de față, nu pricep de ce-l mai țineți în paginile revistei. Dați-l afară, oameni buni. Așa zice femeia asta, nu-s vorbele mele. Și eu sunt acuma într-o situație foarte aiurea. Sunt dispusă să prelungesc colaborarea noastră, dar trebuie să fii și tu mai flexibil. Adică să scrii mai pe înțelesul tuturor, înțelegi? Îi spun că înțeleg. Ea tace câteva secunde, vede că nu spun nimic, continuă. O altă problemă e că n-ai mai apărut nicăieri. Tu ce faci? Stai în casă toată ziua? Mi-au zis mai mulți jurnaliști de la diverse emisiuni, de la ziare și-așa mai departe, că cică te-au invitat de nu știu câte ori și că tu ai spus că ești în pauză. Și nu-i bine. Dacă ieși complet din atenția publicului, începi să nu mai exiști. Sper că înțelegi că nu-ți vreau decât binele. În momentul ăsta, lumea deja nu mai știe cine ești sau dacă ai făcut ceva valabil în viața asta. Poate ai tu o pasă mai proastă, ce știu eu?, poate ai probleme în viața personală, n-am idee, numai că trebuie să-ți revii. Da? Tac câteva secunde (mi-am aprins o țigară), apoi îi spun Ralucăi Hagiu că sunt de acord cu tot ce-a spus. Apoi tac din nou. Vezi? Nu-mi place. Parcă ești într-o carapace, nu comunici cu mine. Spune-mi, ce-i cu poveștile astea în care personajul principal ești chiar tu? Nu-ți dai seama că bagi lumea în confuzie? Hai, explică-mi, aștept. Tac câteva secunde, apoi îi spun Ralucăi Hagiu că ceea ce fac eu în poveștile mele e doar o opțiune stilistică, un fel de auto-ironie. Îi explic că rolul meu, ca scriitor, e să inventez situații, unele chiar neverosimile, și să-l fac pe cititor să creadă că ele sunt reale. Îi spun că s-ar putea să scriu o poveste în care ea vorbește cu mine la telefon, și că asta n-ar fi nici o crimă. Îi spun că, evident, aș schimba tot dialogul și că i-aș aduce îmbunătățiri considerabile, mințind cu nerușinare. Mă întrerupe violent. Păi stai puțin, omule, și tu chiar crezi că eu o să public o tâmpenie ca asta? Pe cine să intereseze conversația noastră telefonică? Ia gândește-te tu puțin. Ce treabă are cititoarea revistei cu metaforele tale, sau hiperbole sau ce-or mai fi? Că tot aberații se cheamă. Ce vină are ea? Crezi că ea dă banii pe revistă ca să citească figuri de stil? Uite cum facem, n-am toată ziua la dispoziție să vorbesc prostii cu tine la telefon. Îți mai dau o șansă, ok? În trei zile, îmi trimiți un text în care vorbești despre frumusețea lunii mai, despre primăvara care e deja aici, despre dragoste, despre toate lucrurile astea frumoase care ne-nconjoară. Ai înțeles? Vreau un material luminos. Fără poante ascunse sau subtilități de-mi stă ceasul ca să le-nțeleg. Eu nu fac compromisuri și în nici un caz nu-mi bat joc de revista asta. Dacă textul e ok, îl public. Dacă nu, întrerupem orice colaborare și tu poți să-ți vezi liniștit de drumul tău, oricare o fi ăla, de la bucătărie până la baie, sau din baie până-n dormitor, n-am idee și nici nu mă interesează. Zi-mi că ai priceput ce ți-am spus. Îi spun că am priceput și că o să găsească textul pe mail în cel mai scurt timp. Îmi închide telefonul fără alt comentariu. Stau un minut, apoi sting țigara în scrumieră. Merg până la geam și mă uit afară. E soare. Se aude ciripit de păsărele. Pe cer sunt trei nori imenși, albi și pufoși. Nu se mișcă, stau încremeniți. Văd pe stradă o fată frumoasă care merge lângă un tânăr musculos. El îi pune mâna pe fund, ea râde. E primăvară. Cred că o să ies și eu din casă să-mi cumpăr o pâine.

 

(nepublicat.)

 

 

protocol

 

salut. salut. mă mai ştii. da eşti tipu ăla cu campania electorală. exact. uite avem să-ţi propunem o chestie. ascult. vrem să faci o poză cu primul ministru. no shit. da. interesant. ce fel de poză. o poză normală. nimic ieşit din comun. tu lângă primul ministru şi primul ministru lângă tine. logic. îhîm da. şi cât primesc pe poza asta. păi tu cât ceri. păi eu aştept să avansaţi voi o sumă. mmmda mă rog nouă ne-ar fi mai uşor dacă ai spune tu primul ce sumă te-ar motiva. aha. păi stai să vedem. cum trebuie să fiu în poză. păi nu trebuie să faci nimic special. să stai lângă primul ministru şi să zâmbeşti. să zâmbesc. absolut. cu mâna pe umărul lui. aha. adică lipiţi unul de altul sau cum. eventual. da. adică ştii poza trebuie să inspire prietenie. încredere. aha. şi trebuie să mă uit la aparat. îhîm da. te uiţi în aparat şi zâmbeşti şi el zâmbeşte şi el şi stă cu mâna pe umărul tău. a. păi parcă eu trebuia să stau cu mâna pe umărul lui. sau aşa. aha. sau mai bine stăm amândoi cu câte o mână pe umărul celuilalt. ca şi cum am dansa la horă. a asta ar fi perfect. îhîm da. ar fi cea mai bună asta. da. sau am putea să ne pupăm pe gură. a. ă. nu. asta nu. cred că e prea mult. ba nu crede-mă ar fi de efect. aş putea să stau cu mâna stângă pe umărul lui şi cu capul întors din profil ca să-l pup pe gură şi să scot şi limba ca să-i ating lui limba şi cu ochii spre aparat şi cu un mic zâmbet pervers aşa şi cu mâna dreaptă aş putea să-l mângâi pe chiloţi. cred că asta aş putea să fac. dar cu o singură condiţie. primul ministru trebuie să fie doar în chiloţi. ce zici merge. mm. cred c-a-nchis.

 

(opere cumplite. volumul unu. Editura Humanitas. 2009.)

 

 

a mor a mor a mor

 

hai s-o facem iubire. aici. acum. nu mai pot. hai. dezbracă-te. hai că nu plec nicăieri. te aştept. o să mă dezbrac şi eu. aşa. aşa. acum te sărut şi ştiu că-ţi place. te sărut peste tot. peste tot iubire. spune-mi că e bine. spune-mi că-ţi place. vreau să-ţi placă iubire. şi vreau să mă simţi toată. iubire. doamne ce mult te iubesc şi cât vreau s-o facem mai repede. dar o să am răbdare iubire. şi-o să te excit cum trebuie. ai să vezi. uite. acum ţi-o iau în gură iubire. mă simţi iubire? îmi simţi limba iubire? aşa dragoste. aşa. atinge-mă şi tu. hai iubire. ştiu că vrei. ştiu că ţi-a fost şi ţie dor de mine. vreau să te simt peste tot iubire. peste tot şi mai ales acolo. şi dincolo. ah. iubire. ah. da iubire. da. da. da normal. păi ştiu că ştii că sunt la ciclu. dar nu trebuia să spui asta acum iubire. strici tot. strici tot iubire şi nu e bine. şi ce? vrei să-ţi spun că nici măcar nu m-am dezbrăcat? asta vrei iubire? bine dragoste. sunt îmbrăcată şi am şi paltonu pe mine. păi ce să fac iubire dacă s-a futizat centrala? mi-e frig de mi-a îngheţat şi curu iubire. o să vină ăia mâine s-o repare. ce să fac dragoste dacă ţie tocma acuma ţi s-a sculat? io am zis să-ţi fac pe plac iubire. asta-i tot. nu iubire. asta nu-i okei. e nedrept iubire. e super-nedrept să mă acuzi de orice. io am vrut doar să te fac să te simţi bine. şi nu e vina mea că nu-mi merge webcamu. e bulită intrarea de usebe şi dacă mă conectez cu webcamu mi se crăşuieşte tot sistemu. cum? ete pula iubire. hai că m-ai enervat. fă-te singur na. n-ai pic de romantism în tine. io am ieşit. pa.

 

(publicată în 24 FUN. 2008.)

that’s entertainment

 

moamă ce-mi place să trag în ăştia. ia să cobor un pic. uaaa ce marfă am planat. razant frate. era cât p-aci să mă frec de creasta aia de munte. ia. ia. ia. ia uite-i p-ăştia ce terorizaţi sunt. uaa. ce mişto. auăleu naşpa nene unu dîn ei are aruncător de grenade. o să fac un luping periculooooos aşeaaaaa şi-acuma-l mitraliez fără milă până n-apucă idiotu să bage muniţie pe ţeavă. ia d-aici vere. aşea. aşea. na că te-am căsăpit. uaaa ce mişto e să zbori nenicule. şi-acuma suuuuus pîn la nori şi napooooooi. ihaaaa. băi băi băi ia uite-acolo o adunătură de căcănari. încearcă să s-ascundă gorobeţii. v-am văzut muiştilooor muuieeeee. iaca vine băiatuuu şi hopaaaa stai să vă iau în colimator şi să mă uit la ţinta asta cu laser şi-acuma zbang dau drumu la artificii ca să sărbătoriţi şi voi mâncamiaţ curu. uaaaaaa e tareeee. muci i-am făcut. pilaf. praf. iete-te ce jmecher mi-a apărut în spate. fututen cur ce mă urmăreşte ăsta la doi metri distanţă belimiar cariciu. ia. ia. ia să virez brusc dreapta să văd dacă mai are coaie-n el să se ţină ca căpuşa de mine. yeeee te-am fraierit nemernice. ş-acuma-ţi-apar în cârcă ca să-mi simţi răsuflarea şi să-ţi iei pedeapsa. şi trrrrrrrrrr trrrrrrrrr serie lungă aşea aşea ia d-aici că n-ai servici şi reload şi trrrrrrrrrrrrrrr şi trrrrrrrrrrrr. muci mici s-a făcut găinaru. îu băgamiaş. să-mi fut una auzi cică insert coin. fak fak fak. să mă cac în aparatu vostru de căcat că nu mai am fisă. da-i mişto bă. ia hai pauză să-mi iau şi io o clătită-nfuriată ca să bag sub nas. şi mă-ntorc să vă egzecut pă toţi futuvă-n nară. cred că-i marfă de marfă dac-o trăieşti p-asta-n realitate vere. ai o sută de mii mărunt?

 

(publicată în 24 FUN. 2009.)

 

Shopping and hunting

 

Fiți drăguță, aveți un minut? Puteți proba haina asta? Vreau să-i fac un cadou soției mele și nu prea mă pricep la măsuri. Da. Și cred că aveți aceleași, cum le zice, dimensiuni, da. Sărut mâna mult. Oo, ce bine vă vine. Turnat. Superb. Minunat. Sper să-i vină și soției mele la fel de bine. De fapt, ea e o idee mai plinuță decât dumneavoastră. Dar aveți aceeași înălțime. Și aveți aceeași, cum îi spune, mă refer la sutien, înțelegeți, da, cupă. Oricum, vă mulțumesc din suflet. Mai am o întrebare. Vă place? Haina, adică. Da. Mie mi se pare foarte specială. Ca tăietură, vreau să zic. Adică modernă și clasică în același timp. Elegantă, dar totuși sport. Evident, ține și de vârstă. Ce vârstă aveți? A, da, păi la douăzeci și patru de ani poți purta orice. Am avut și eu douăzeci și patru de ani, să știți. Aveam părul lung, că eram rocker. Bănuiesc că sunteți studentă. Ce studiați? Aaa, ce frumos. Eu am cochetat mulți ani cu desenul. N-am avut curaj să mă aplec serios asupra artelor frumoase, așa că până la urmă am ales desenul tehnic. Și m-am făcut arhitect. Asta e. Nu toți suntem dotați cu talent artistic. Și în ce an sunteți? Abia anul întâi? Aaa, e a doua facultate, da, trebuia să-mi imaginez. Și la prima facultate ce ați studiat? A, da? Interesant. Dar parcă tot mai frumos e ce faceți acum. Cine știe? Poate că într-o bună zi, unul dintre hotelurile proiectate de mine va fi decorat cu tablourile dumneavoastră. Cel puțin, eu așa vă doresc. Da, scuze, v-am ținut cam mult de vorbă. O ultimă rugăminte și după aia am dispărut. Ce părere aveți de costumul ăsta de baie? Mă refer la model. La culori. E sau nu e pe gustul dumneavoastră? Da, știu că nu e sezonul potrivit, dar eu și soția mea urmează să plecăm în Caraibe. Da, chiar acum, de sărbători. Și vreau să-i iau și un costum de baie. Poate că acesta e puțin prea îndrăzneț. Da, exact, mă refer la firul acesta de la fund. Nu vi se pare prea mult? Adică prea puțin? De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, e păcat ca o femeie să nu-și arate fundul, mai ales dacă are un fund frumos. Și mai ales la plajă. Acolo toată lumea are dreptul să-și arate fundul, ca să zic așa. Dumneavoastră aveți un fund frumos? Doamne, sper să nu mă-nțelegeți aiurea. Întreb doar dacă cei care vă cunosc consideră că aveți un fund frumos. În fund, vreau să spun în fond, de ce să ne ascundem după degete? Sau cum se spune? După deget? Deget în fund, ha ha. Glumesc. Sper că aveți simțul umorului. Mda. Cred că am sărit puțin calul. Păreți stânjenită. Haideți să fiu sincer până la capăt. Că tot ați avut atâta răbdare cu mine și ați fost extrem de amabilă. O să vă spun pe scurt cum stau lucrurile. Din motive întemeiate, soția mea nu poate să meargă în Caraibe, de sărbători. Iar eu vreau să ofer cuiva biletul ei de călătorie. Gratis. Caut o persoană onestă, sinceră și cu bun simț, care să merite această mică vacanță. Și fac asta total dezinteresat. Am fost nevoit să intru puțin în vorbă cu dumneavoastră, ca să-mi dau seama dacă sunteți cu adevărat o persoană de calitate. Și sunt onorat să vă ofer această călătorie. Sper să nu mă refuzați. Aveți aici cartea mea de vizită. În cazul în care acceptați, vă rog să-mi trimiteți o copie scanată a pașaportului. Iar de restul formalităților mă ocup eu. Da, știu că sună ciudat, dar nu vroiam să arunc biletul la gunoi. Cheltuiala n-ar fi fost recuperată, oricum. Și atunci, de ce să nu profite cineva de ocazie? Asta e. Am fost mânat doar de intenții bune. Poftim? Da, sigur că știu, perioada ar fi între 25 decembrie și 3 ianuarie. A, da? Vorbiți serios? Mă bucur mult. Mi-ați luat o piatră de pe inimă. Minunat. Atunci rămâne stabilit. Pe 25, zburăm spre țările calde. Bine. Vă mulțumesc frumos. Aștept să-mi trimiteți mail, da? A. Încă ceva. Vă rog, acceptați acest costum de baie. Dați-mi voie să-l plătesc și purtați-l cu plăcere. Nu, n-aveți pentru ce să-mi mulțumiți, e plăcerea mea. Pe curând. A. Și încă ceva. Aș vrea foarte mult să văd cum vă vine. Costumul de baie. Dacă nu cer prea mult. Putem merge până la cabina de probă, iar eu aștept cuminte să vă schimbați. Sunt convins că vă vine nemaipomenit, dar tare aș vrea să văd cu ochii mei. Da? Perfect. Unde e cabina? Haideţi, mă ţin după dumneavoastră. Da. Da. Aştept. Gata? Pot să mă uit? Superb. Vă vine absolut incredibil. Întoarceți-vă puțin. Aici nu vă strânge? Aici, unde pun eu mâna. Nu, firul vreau să zic. Nu e puțin incomod? Bun, atunci e perfect. Trebuie să fug. Nu mă uitați cu mailul, da? O seară frumoasă, domnișoară.

 

(publicată în revista Unica. 2011.)

dragă române

 

la noi în suedia totul e altfel. adică totul e mai bine. pomii înfloresc mai cu drag şi avem poduri peste ape. aerul este înmiresmat şi ploaia împrospătează oraşul. oamenii merg voioşi pe stradă şi zâmbesc tot timpul. au şi de ce. fabricile scot parfum prin furnalele lor. totul este armonios. clădirile sunt bine construite şi orânduite. avem bărci şi ambarcaţiuni cu care ieşim pe mare în week-end-uri. în oraşe sunt magazine cu multe mărfuri. care mai de care mai atrăgătoare. dar oamenii sunt chibzuiţi şi cumpără numai ce le trebuie. şi abia după ce au cântărit bine oferta. copiii se joacă fericiţi în parcurile pline de pomi înfrunziţi. maşinile noastre nu se strică niciodată. iar dacă se strică sunt imediat înlocuite cu altele noi. străzile noastre sunt curate şi asfaltul e neted ca-n palmă. tocmai de-asta maşinile noastre nu se strică niciodată. cei vârstnici trăiesc mult şi se bucură de tot respectul semenilor lor. adulţii muncesc voioşi şi se fotografiază alături de familiile lor. toate fotografiile sunt folosite în reclame destinate ţărilor subdezvoltate. oamenii noştri politici sunt iubiţi şi respectaţi. ei muncesc şi gândesc pentru ca toate aceste lucruri să rămână veşnic aşa cum sunt. iar seara mergem cu toţii la culcare şi dormim. visăm că şi oamenii din alte ţări ale lumii vor putea trăi fericiţi şi fără griji aşa cum o facem noi. aşa că dragă române. trebuie să recunoşti un singur lucru. ţara mea e mai bună decât a ta. eu sunt mai bun decât tine.

 

(Plagiat în proporție de 58,2% după o scriere pe perete de Dragoș, Ideolog Nord-Coreean. Publicată în B 24 FUN. 2009.)

falus defectus

bine aţi venit. întotdeauna mă bucur să constat că mai există şi studenţi punctuali. astăzi vom încerca să înţelegem de ce bărbaţii sunt poligami. iată planşa unu. aici vedem din profil şoldul bărbatului şi burta lui. dacă ne uităm cu atenţie observăm că bărbatul are sub burtă un fel de apendice. o prelungire. pe planşa noastră această prelungire apare ca fiind flască şi moale. dar acesta este setul de planşe aprobat de ministerul învăţământului. în realitate lucrurile stau altfel. bărbatul se află cvasi-permanent într-o stare de semi-erecţie. iar acest fenomen îl incomodează şi uneori îl face să dezvolte un comportament ciudat. să examinăm în continuare planşa unu. cu toate că nu ne prea e de folos. bărbatul trăieşte şi acţionează păstrând continuu o legătură strânsă cu această prelungire a lui. o să-i spunem penis. pentru că aceasta este denumirea corectă iar ministerul învăţământului a aprobat. bărbatul îşi consumă cea mai mare parte a existenţei lui fiind ghidat de penisul său. putem spune că penisul este entitatea care-l subjugă pe bărbat zi şi noapte. bărbatul crede că penisul său are o singură întrebuinţare şi anume copulaţia. în realitate acest apendice are o misiune permanentă şi încă una efemeră. misiunea permanentă este micţiunea. bărbatul îşi goleşte urina din vezică prin intermediul penisului. în acest caz penisul funcţionează ca o conductă de evacuare a unui prea-plin. misiunea efemeră are cu totul alte implicaţii. ea este pomenită în manualele de specialitate cu titulatura de reproducere. având în vedere cantităţile imense de sămânţă pe care bărbatul le risipeşte în cele patru vânturi pe parcursul întregii lui vieţi putem spune că momentul în care sămânţa îşi găseşte terenul fertil pentru a prinde rădăcini este un moment divin. am folosit o metaforă. în cele patru vânturi. dar să trecem mai departe. voi explica legătura indestructibilă dintre bărbat şi penisul său. penisul bărbatului preia cârma – evident o altă figură de stil – din momentul în care bărbatul devine bărbat. iar locul în care se petrece marea schimbare este creierul. bărbatului îi este săpată pe scoarţa cerebrală ideea fixă că trebuie să-şi introducă penisul în orificiile tuturor femeilor. fenomenul are şi o explicaţie. penisul anihilează personalitatea bărbatului şi îşi impune propria voinţă. iar bărbatul devine un instrument al penisului. o marionetă. în naivitatea lui bărbatul e convins că e capabil să-şi domine penisul şi să-i dicteze acestuia propria voinţă. dar lucrurile stau exact invers şi am demonstrat deja de ce. astfel. planşa unu este o ilustraţie aproximativă şi ea nu corespunde câtuşi de puţin realităţii. din punctul meu de vedere planşa unu este doar o mistificare. pentru că agresivitatea proprie bărbatului nu reiese nicidecum din acest desen contrafăcut. planşa doi vă rog. aici observăm inima bărbatului. în procesul pe care-l analizăm rolul inimii este substanţial. pentru că inima pompează sânge direct în penis. dorim să răspundem la următoarea întrebare simplă. care este defecţiunea majoră a inimii care face ca aceasta să pompeze continuu şi fără discernământ sânge spre penis? cei care ştiu să răspundă la această întrebare sunt rugaţi să scoată o foaie de hârtie şi să-şi formuleze răspunsul în scris. iar cei care nu ştiu să scrie sunt rugaţi să părăsească facultatea. ha ha. am făcut o glumă. acum o să vă rog să mă scuzaţi pentru câteva minute. trebuie să micţionez. voi fi nerăbdător să vă citesc răspunsurile imediat ce mă voi întoarce.

 

(opere cumplite. volumul unu. Editura Humanitas. 2009.)

eşti pe cale de dispariţie

 

sunt o femeie de mare succes. sunt o vedetă absolută. sunt foarte la modă. şi asta nu se-ntâmplă de ieri de azi. pentru că sunt o supravieţuitoare. apar pe coperţile revistelor glossy de mulţi ani. şi tot nu m-am demodat. nu ratez nici o ocazie să apar foarte în faţă cât mai în faţă şi să-mi spun părerea. adevărul e că în momentul în care apar eu la televizor oamenii îşi dau telefon şi spun uită-te repede pe şaorma tv că iar a apărut aia şi vorbeşte despre tinereţea veşnică. sau spun dacă n-ai văzut-o p-aia uită-te mâine că se dă-n reluare şi a vorbit despre feng şui. realizatorii de emisiuni mă vor chema mereu să-mi expun ideile preţioase despre cum ar trebui tu să trăieşti şi despre ce ar trebui să faci ca să-ţi fie bine. pot vorbi ore-n şir fără să spun absolut nimic. ore în care tu mă vei privi fascinat. sau fascinată. după caz. ce nu înţelegi tu din mine e că e foarte greu să fii în fruntea bucatelor. a fost greu să ajung în fruntea bucatelor şi a fost şi mai greu să rămân acolo. am făcut şi compromisuri despre care o să-ţi povestesc într-o emisiune viitoare. o să te fac praf cu sinceritatea mea contrafăcută. dacă eşti femeie o să vrei să mă imiţi în toate. dar probabil că deja o faci. dacă eşti bărbat o să vrei să mă ai. adică să mă atingi să mă pipăi să-ţi bagi degetele în mine. fantezia ta maximă este că-ţi iau sexul în gură. probabil că m-ai avut deja. m-ai lipit cu fundul de parbrizul tirului tău sau m-ai afişat pe ecranul telefonului tău mobil sau pe desktopul laptopului tău. mă rog. nu ştiu care-ţi sunt posibilităţile financiare. în marea majoritate a cazurilor eu sunt posterul ăla îngălbenit din dulăpiorul tău de metal. ăla în care-ţi pui hainele pătate de ulei industrial ca să te bagi sub maşina mea şi să verifici că totul e-n ordine cu ţeava mea de eşapament. trebuie doar să verifici. n-ai ce să repari. dacă o să constaţi că maşina mea are nevoie de reparaţii ea va fi înlocuită imediat cu alta mult mai de ultimă oră. emisiile mele sunt ideale. în orice formă ar fi ele. aşa că n-ai ce să repari la maşina mea. sau la viaţa mea. şi oricum la viaţa mea n-ai acces. nu mă poţi atinge. poţi să mângâi hârtia de ziar şi poţi să lingi sticla televizorului dar relaţia noastră se va opri aici. o să-ncerci să-mi faci o poză cu telefonul tău mobil de ocazie. o să vrei s-o arăţi cumnatului tău ca să te dai mare că ai respirat acelaşi aer cu mine. mai bine nu-ncerca. bodyguard-ul meu îţi va face un semn discret şi tu vei şti că e mai bine să renunţi. telefonul meu mobil nu are cameră video. pentru că eu sunt unul dintre primii oameni din ţara asta care a înţeles că nu poţi să ai un telefon bun şi o cameră bună în acelaşi aparat. ori una ori alta. aşa că am în torpedou un aparat de 16.000 de euro cu care mai fotografiez din când în când chestii. o să scot un album de artă fotografică într-o bună zi. iar în geanta louis vuitton am un telefon din ăla pe care s-au bătut toţi la new york mai deunăzi. numai că al meu e ediţie limitată. şi n-am stat la vreo coadă ca să-l iau. l-am primit pur şi simplu. ştiu că te şochez atunci când apar la vreun teleton leucemia şi-mi scot la licitaţie maşina de anul trecut în favoarea săracilor bolnavi. sau atunci când declar că cea mai gravă problemă a momentului este discriminarea faţă de blonde care sunt pe nedrept luate la mişto în mii de bancuri. îmi vopsesc părul într-o nuanţă aurie doar pentru o zi. mâine va apărea altă cauză nobilă pentru care să lupt. toate astea sunt manevre pe care le gândesc atent. ele nu-s doar nişte mofturi întâmplătoare. scopul meu precis e ca tu să te uiţi la mine şi să nu înţelegi unde începe şi unde se termină logica acţiunilor mele. scopul meu e ca tu să mă consideri ubicuă. pentru că te invadez din toate părţile şi pe orice cale. e normal să fii şocat atunci când mă vezi înconjurată de cei mai în vogă fotografi care mă imortalizează în timp ce inaugurez nu ştiu ce şantier cocoţată pe umerii unor muncitori plini de noroi. a doua zi eşti şi mai şocat pentru că mă vezi la o petrecere dedicată exclusiv vip-urilor la care tu n-ai putea avea acces nici ca să strângi scobitorile pe care le-am lăsat în farfurioară după ce am gustat somonul. există câţiva oameni care se ocupă de imaginea mea. oameni care răspund la telefon în locul meu. oameni care-mi perfectează contractele de publicitate. oameni care-mi programează şedinţele foto. oameni care stau lângă expertul în photoshop ca să-i arate ce poze rămân în pictorial şi care din ele trebuiesc retuşate. acum oamenii ăştia mi-au vândut un pont. e o şmecherie de ultimă oră. un peşte gras pe care nu trebuie să-l las să scape. am cel mai serios motiv să apar în următoarele treizeci de talk-show-uri difuzate la oră de maximă audienţă. trebuie să salvez planeta pământ. hai să ne unim forţele. tu şi cu mine. tot ce trebuie să faci tu e să stai în faţa televizorului cu o bere în mână. restul îl fac eu. hai. ai încredere.

 

(publicată în revista Eva. 2007.)

 

natură moartă

 

plouă. mult. neîntrerupt. stau. gândesc. aştept. aştept să iasă soarele. ştiu că ploaia o să se oprească la un moment dat. mă uit în ciobul de oglindă. barba mi-a crescut până pe piept. mii de fire albe. ieri am vrut să o scurtez dar cuiul de la foarfeca ruginită s-a fărâmat şi foarfeca s-a rupt în două bucăţi. mă uit de o oră în ciobul de oglindă. încerc să-mi număr ridurile şi cicatricile de vărsat de vânt. poate că lumina e de vină. norii sunt prea groşi. nici o rază de soare nu poate să treacă prin ei. deschid o conservă de peşte. expirată acum un an. n-are gust rău. mi-e sete. iau apă de ploaie din ligheanul care stă pe balcon. beau. o cană întreagă. se spune că apa de ploaie e dăunătoare. se spune că apa de ploaie adună cenuşa radioactivă din atmosferă. număr liniile scrijelite cu şurubelniţa pe perete. trei sute nouăzeci şi opt. asta înseamnă un an şi o lună. un an şi o lună de când plouă fără oprire. ies pe balcon şi mă uit în jos. am impresia că nivelul apei creşte mai repede în ultimele zile. sunt la etajul şapte. dacă mai creşte doi metri o să inunde balconul. şi atunci o să trebuiască să caut un adăpost la etajul opt. intru în casă. mă aşez pe jos şi mă sprijin de perete. scot din buzunarul de la piept fotografia şi mă uit la ea. mama zâmbeşte şi-şi ţine nasul un pic în vânt. ca şi cum ar sfida pe toată lumea. tata mă ţine în braţe. se uită la mine şi-mi arată cu degetul obiectivul aparatului de fotografiat. eu am doi ani. mă uit spre obiectiv şi mijesc ochii pentru că soarele e prea puternic. afară s-a întunecat de-a binelea. numai soarele din poză se mai zăreşte în penumbră. tata mă pupă pe obraz şi adorm.

 

(publicată în 24 FUN. 2008.)

 

 

 

moartea lui casanova

 

casanova iese ca o furtună din palat şi trece prin grădina de trandafiri. parfumul florilor îl ameţeşte puţin. se opreşte o clipă şi se clatină pe picioare. apoi imaginea ţigăncii i se formează în creier şi i se proiectează pe retină. ţiganca nu miroase deloc a trandafiri. memoria lui scotoceşte fulgerător printre sute şi mii de sexuri feminine umede şi reuşeşte să identifice sexul ţigăncii şi să-i reconstituie aroma. ţiganca miroase a fructe tăvălite prin ţărână şi miere. casanova revine abrupt din reverie şi porneşte mai departe şi pe faţa lui se citeşte disperarea. trebuie. trebuie. trebuie s-o găsesc. trebuie. trebuie. casanova aleargă pe câmp şi ajunge la marginea pădurii. vede urmele focului pe care l-au făcut ţiganii în noaptea trecută. în rest linişte. nimeni. un ţăran trece temător pe lângă casanova. îl priveşte cu respect şi umilinţă şi-şi strânge coasa-n mâini. casanova nu-l vede. casanova e furibund. brusc sesizează prezenţa ţăranului şi face câţiva paşi până la el şi-l apucă de guler şi în secunda următoare îl îmbrăţişează de-a binelea pentru că se agaţă cu disperare de ţăran ca să nu cadă şi picioarele i s-au muiat de tot şi inima îi pulsează dureros valuri de sânge fierbinte şi de-abia poate să îngaime la urechea ţăranului. unde sunt ţiganii. unde-au plecat. ţăranul începe să tremure şi el şi lasă să-i cadă coasa din mână ca să nu-l rănească pe boier şi nu ştie ce să răspundă şi simte că viaţa lui e în mare pericol şi simte că viaţa lui atârnă de răspunsul care-i va ieşi pe gură şi ţăranul nu ştie să mintă pentru că n-a crescut la palat şi-atunci brusc începe să plângă şi cade-n genunchi în faţa lui casanova şi geme încet îndură-te de mine boierule nu mă omorî boierule am copii acasă boierule şi casanova îşi simte inima dureroasă şi tâmplele zvâcninde şi-şi bălăbăne mâinile în aer dar nu mai găseşte nici un punct de sprijin pentru că ţăranul a-ngenuncheat şi se agaţă cu disperare de cizmele lui şi-atunci casanova se prăbuşeşte fără vlagă şi-şi pierde cunoştinţa. ţăranul stă o clipă nedumerit şi apoi îşi face câteva cruci şi-l ridică-n braţe pe casanova. iar casanova atârnă greu pentru că e un bărbat în toată puterea cuvântului. un bărbat care atârnă în braţele ţăranului ca o păpuşă dezarticulată. ţăranul îşi cară povara până la palat şi acolo toate slugile îi ies în cale şi-l apucă pe casanova cel inconştient de braţe şi de picioare şi-l duc în palat. şi ţăranul e luat de valul de argaţi şi intră cu opincile lui murdare pe luciul marmurei din sălile palatului dar nimeni nu are timp să observe sacrilegiul şi blasfemia pentru că toată suflarea e speriată de starea lui casanova pe care l-au lungit deja pe un pat cu aşternuturi de mătase. şi ţăranul îşi frânge mâinile şi nu-şi poate lua ochii de la boier şi ţăranul îşi dă seama că boierul e grav bolnav şi-n clipa următoare casanova deschide puţin ochii şi-l zăreşte pe ţăran şi degetul lui arătător se ridică încet şi ţinteşte ca o acuză mută spre ţăran şi atunci toate privirile slugilor se întorc spre cel la care arată degetul şi ţăranul se uită cu groază la feţele încruntate care-l fixează şi din gură îi cad cuvintele nu eu. nu eu. eu nu i-am făcut nimic. şi acum iată că degetul se încovoaie şi-i face semn să se apropie. ţăranul şovăie şi apoi merge spre pat ca un miel la tăiere. s-a făcut linişte şi slugile se uită mirate la ţăranul care îngenunchează lângă patul boierului. casanova simte că moare şi ştie că moare şi ochii lui se umezesc brusc la gândul că va părăsi această lume fără să mai simtă aroma de fructe tăvălite prin ţărână şi miere. şi casanova îşi întoarce încet capul spre ţăran şi deschide gura şi rosteşte încet şi rar. găseşte-o. găseşte-o şi spune-i că n-am mai putut să respir fără să-i simt respiraţia. spune-i că am băut din izvorul dintre picioarele ei şi că acum apa nu-mi mai ajunge. spune-i că mâinile mele nu mai pot atinge nimic din ceea ce nu e ea. spune-i că limba mea s-a uscat în aşteptarea cărnii ei care n-a mai venit. spune-i că transpiraţia ei a curs în mine şi mi-a lăsat cicatrici în vene. spune-i. casanova întoarce capul spre slugile lui. daţi-i un cal. apoi închide ochii şi o lacrimă mare cât o boabă de strugure i se prelinge de la colţul ochiului până în ureche. ţăranul se uită la boier şi-şi frânge mâinile. nu ştie ce să facă. un servitor îi face semn să-l urmeze. ţăranul iese din camera în care casanova moare şi în dreptul uşii se mai întoarce o dată ca să-l privească pe omul bolnav de dragoste. brusc casanova inspiră adânc şi toate slugile rămân nemişcate şi-şi aţintesc ochii asupra lui şi toţi ştiu ce înseamnă asta şi mâinile lui casanova strâng aşternuturile de mătase albă şi sângele fuge din mâinile care strâng aşternuturile şi mâinile se fac albe ca aşternuturile şi apoi trupul lui casanova se linişteşte şi mâinile slăbesc strânsoarea şi spiritul lui casanova se ridică din trup şi-şi ia zborul afară din palat şi traversează ameţitor câmpii şi dealuri cu păduri şi planează razant deasupra căruţei cu coviltir şi se aşează indiferent lângă ţigancă. ţiganca simte vântul care s-a iscat de nicăieri şi care i-a răvăşit părul. stă pe vine la trei paşi de căruţă şi face pipi. casanova o priveşte cu un zâmbet înţelegător şi o lasă să termine ce a început. iar apoi se străduieşte să-i prindă privirea şi nu reuşeşte şi-şi dă seama că e-n van aşa că dă din umeri şi se gândeşte asta e. eu tot o să-i spun ce am de spus. şi casanova îşi drege vocea şi-i spune ţigăncii. vezi că o să te caute un mesager din partea mea. să nu crezi ce-o să-ţi spună. sunt doar cuvinte potrivite pe care le folosesc de obicei ca să sucesc capul femeilor slabe de înger.

 

(opere cumplite. volumul unu. Editura Humanitas. 2009.)